La a câta generație de trainee ești? Ce te-a determinat să acceptați rolul de mentor pentru încă o generație?
În prezent, sunt la a treia generație de trainee pe care o pregătesc pentru carieră. Acest rol l-am acceptat și îl voi accepta cu inima deschisă de fiecare dată pentru fiecare generație, deoarece, făcând acest lucru, am reușit să îmi îndeplinesc unul dintre visurile pe care le aveam în momentul în care eram și eu, la rândul meu, trainee. Și anume, ocazia de a împărtăși ceea ce am acumulat de-a lungul timpului cu alți oameni care ajung să colaboreze cu mine și, în același timp, să simt că pot avea un impact real, pozitiv asupra carierelor acestora.

Ce aspect consideri că este cel mai frumos în rolul de mentor? Dar cel mai greu?
Cel mai frumos sentiment este acela că poți schimba destinele unor oameni pasionați de același lucru ca tine. Nu consider că există o parte grea, deoarece fac acest lucru din pură pasiune, însă, dacă ar fi să menționez un aspect pe care îl pot cataloga ca fiind dificil, aș spune că cel mai greu lucru este să transpui informația pe înțelesul tuturor, astfel încât să existe un progres colectiv, nu doar individual.

Care sunt valorile esențiale pe care le promovezi atunci când îți ghidezi trainee-ul în carieră?
Principalele valori pe care le promovez fiecărei generații de trainee ar fi următoarele: siguranța în muncă este pe primul loc - pentru că cineva ne așteaptă acasă în fiecare zi -, respectul pentru colegi și meserie, pasiunea și responsabilitatea cu care trebuie să abordăm fiecare încercare de zi cu zi în acest domeniu și, nu în ultimul rând, transferul de cunoștințe care trebuie să fie realizat în mod continuu, deoarece cei care sunt trainee astăzi pot fi mentorii de mâine.

Cum ți-ai adaptat stilul de mentorat în funcție de nevoile și personalitatea trainee-ului pe care îl ai în prezent? 
În general, sunt un om destul de flexibil, care se pliază pe nevoile celorlalți, astfel încât să îi pot ajuta să evolueze. În cazul colegei mele, Roxana, nu am avut dificultăți de adaptare, pentru că de la primele discuții am reușit, împreună, să găsim cel mai bun canal de comunicare al informațiilor, astfel încât ea să și le poată însuși și să le aplice fără dificultăți. 

Cum păstrezi un ehilibru între a oferi sprijin și a încuraja autonomia ei? 
Din momentul în care Roxana a finalizat programul de Traineeship 2024 și s-a angajat oficial, am încercat să îi ofer tot suportul de care are nevoie pentru a crește în carieră, începând de la bazele ingineriei chimice, până la detalii tehnice amănunțite în cadrul instalației Cocsare Întârziată. Echilibrul a apărut după o perioadă de acumulare, deoarece în prima etapă a carierei ei a trebuit să asimilzeze foarte multe informații noi, de ordin tehnic. Pentru a-i încuraja autonomia, i-am prezentat foarte multe situații de caz, după cum am menționat, atât ipotetice, dar și care au avut loc în trecut, pentru a putea identifica cu ușurință cauzele, efectele dar și modul de rezolvare a situațiilor respective. Făcând acest lucru, Roxana a reușit să înțeleagă mult mai bine modul în care trebuie să privim încercările care apar în activitatea noastră.
 

Povestește-ne pe scurt, ce te-a determinat să aplici pentru programul de Traineeship - „Together We Grow”
Dorința mea de a aplica la acest program a venit dintr-o pasiune autentică pentru industria petrolieră și din dorința de a vedea în practică ceea ce am învățat teoretic în facultate. Mi-am dorit să iau contact direct cu rafinăria, să văd echipamentele complexe despre care studiasem și să aplic cunoștințele acumulate. După ce am încercat să acced la program încă din anul I de facultate, fără succes, am continuat să aplic cu perseverență, iar în anul IV, după finalizarea studiilor, am avut șansa să fiu acceptată. Această oportunitate m-a ajutat să îmi consolidez bazele teoretice, să lucrez sub îndrumarea unor profesioniști și să dobândesc noi competențe și abilități care să mă formeze ca inginer.

Care a fost cea mai mare temere a ta când ai venit în companie? Cum ai depășit-o? 
Cea mai mare temere a fost aceea de a nu reuși să mă ridic la nivelul așteptărilor și de a face greșeli într-un mediu atât de complex și riguros. Însă, datorită sprijinului mentorului meu și al echipei, am depășit această temere. Inginerul de proces Claudiu Bătutu, mentorul meu, m-a ajutat să înțeleg că greșelile sunt o parte naturală a procesului de învățare. Prin explicațiile sale detaliate, răbdare și implicare, m-a încurajat să privesc fiecare provocare ca pe o oportunitate de a învăța și de a mă perfecționa. 

Care este cel mai mare avantaj că ai un mentor în această etapă a carierei tale? 
Un mentor este o busolă profesională într-un domeniu complex. Claudiu Bătutu, mentorul meu, mi-a oferit mai mult decât sprijin tehnic, mi-a oferit direcție și încredere, mi-a oferit nu doar informații tehnice și explicații detaliate despre procesele din instalația de Cocsare Întârziată, ci și sfaturi despre cum să abordez provocările profesionale. 

Care este cel mai important sfat/feedback pe care l-ai primit de la mentorul tău?
Cel mai important sfat primit de la mentorul meu a fost să nu îmi fie teamă să pun întrebări și să îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. M-a învățat să privesc fiecare problemă ca pe o oportunitate de învățare, să îmi dezvolt spiritul analitic și să fiu deschisă la feedback. De asemenea, mi-a subliniat importanța consecvenței, a atenției la detalii și a lucrului în echipă.

Care sunt abilitățile sau competențele pe care ai dori să le dezvolți mai mult?
Aș dori să îmi îmbunătățesc abilitățile de luare a deciziilor rapide în situații critice și să îmi dezvolt mai mult capacitatea de analiză a datelor complexe.