Petrochimia din România, “mândria” industriei româneşti de dinainte de 1989, este aproape închisă. Din uriaşele platforme chimice care produceau integrat toată gama de polimeri, acum mai sunt doar ruinele. Nu a mai rămas în picioare decât divizia de petrochimie a KMG International, fostul Grup Rompetrol, pe platforma Midia, pe ţărmul Mării Negre.
Alaturi de rafinaria Petromidia Navodari – cea mai mare unitate de profil din Romania si una dintre cele mai moderne din regiunea Marii Negre, aceasta a beneficiat de sprijin si de investitii sustinute pentru repornizarea instalatiilor de productie inchise in 1996 din lipsa materiei prime si chiar mai mult, s-au modernizat si au fost completate cu echipamente de ultima generatie.
Astfel, dincolo de faptul că încă rezistă, o face şi bine, pentru că volumele de producţie şi export, precum şi cifrele financiare, toate sunt la niveluri record din istoria de după Revoluţie.
Până în 1989, România avea giganţi precum Oltchim, Arpechim Piteşti (uleiuri auto şi industriale, polietilene, produse pentru industria confecţiilor – fire poliester şi acrilice), Borzeşti – Oneşti (cauciuc şi alte produse destinate industriei auto), Midia Navodari (polietilene, polipropilene, produse pentru industria confecţiilor).
În plus, era activitatea de petrochimie a rafinăriilor Petrobrazi (poliolefine - polipropilena si polietilene), Petrotel (poliolefine, polistiren şi uleiuri), Steaua Romana (uleiuri şi parafine), dar si Solventul Timisoara (poliolefine) – care primea materia prima (etilena) din Serbia, prin conducta care facea legatura direct cu rafinaria din Pancevo.
Toată petrochimia din România fusese gândită de Nicolae Ceauşescu ca un tot integrat, care să producă 100% din necesarul pieţei locale de produse derivate, dar şi pentru export. Şi nu doar pentru ţările CAER prietenii din Asia şi Africa, ci şi pentru cele dezvoltate din Vest.
În anii obscuri de după Revoluţie, aceste fabrici şi platforme au fost privatizate către diverşi investitori locali şi străini, dar aproape toate aceste privatizări au eşuat. Rând pe rand, platformele s-au închis. Arpechim este în curs de dezafectare de către Petrom, Borzeştiul este de mult o ruină (o singură societate s-a desprins şi încă funcţionează, Chimcomplex), RAFO este închisă de ani de zile, producătorul de cauciuc sintetic Carom a dat faliment şi a fost tăiat la fier vechi, Solventul a avut acceasi soarta - tăiat în bucăţi şi vândut la fier vechi.
Chiar în acest moment, se joacă soarta Oltchim. În urma unei conduceri deficitare de ani de zile, fabrica a intrat în insolvenţă în urmă cu trei ani. Planul de reorganizare aprobat de creditori vizeaza vânzarea Oltchim pe bucăţi. Cel mai probabil, fabrica nu va mai funcţiona ca un tot, pentru că activele ei pot fi privatizate către mai mulţi investitori, ale căror interese pot fi divergente.
În această pleiadă de falimente şi dezmembrări, petrochimia de la Midia a rezistat şi s-a dezvoltat, ajungând ca, azi, să fie singurul producător de propilenă şi polietilenă din România.
Aceasta s-a revigorat dupa 2000 – momentul preluarii de catre Grupul Rompetrol, cand s-a inceput si un program masiv de investitii, in conditiile in care productia de polimeri era oprita din 1996. Singura instalatie care a functionat continuu inca de la pornirea activitatii de profil in 1980 este cea de polipropilena (PP).
Treptat, s-a construit primul terminal criogenic la Marea Neagra, pentru aprovizionarea cu etilena (materia prima pentru polietilene), pus in functiune in anul 2006, cand s-a repornit si instalatia LDPE (polietilena de joasa densitate), dupa o oprire de mai bine de 10 ani.
In anul 2007 s-a repus in functiune si instalatia HDPE (polietilena de inalta densitate), dar si doua noi instalaţii automate de ambalare a polimerilor.
Investitiile au continut si dupa 2007, atunci când Grupul a fost preluat de KazMunayGas - compania naţională de petrol şi gaze a Kazakhstan-ului.
In 2010, s-a iniţiat un amplu program de investiţii pentru creşterea cu peste 70% a capacităţii instalaţiei de HDPE. Acest proiect a avut ca scop majorarea capacităţii instalaţiei - de la 60.000 la 100.000 tone/an, o reducere cu peste 10% a costului de procesare, dar şi o diversificare a gamei de produse oferite cu patru noi sorturi cu aplicatii speciale (corpuri suflate mari, folie foarte subţire, ţeavă, inclusiv ţeavă pentru transport gaze combustibile).
Tot in in 2010, s-a finalizat automatizarea instalaţiilor şi integrarea operaţiunilor de petrochimie în centrul de comandă şi control al platformei Petromidia, de unde se coordonau activităţile de rafinare ale Rompetrol Rafinare. Noul centru a permis o urmărirea integrală a operaţiunilor - controlul şi protecţia fluxurilor tehnologice, culegerea şi transmiterea on-line a datelor de proces şi implicit o reducere a costurilor de producţie, fiind o premieră pentru România dar şi pentru zona de sud-est a Europei.
Toate investiţiile realizate pe platforma Midia au dat, în cele din urmă rezultate. De la productie de circa 20.000 tone de polipropilena si niciun gram de polietilene in 2000, divizia de petrochimie de pe plaforma Petromidia a reusit sa ajunga anul trecut la volum de aproximativ 90.000 tone polipropilena si 64.000 polietilena de joasa densitate, in conditiile in care unitatea de polietilena de inalta densitate a fost inchisa temporar din cauza conditiilor de piata.
Evolutia a fost strans legata de partea de rafinare, cea care asigura in totalitate materia prima pentru polipropilena, unitatea de la malul Marii Negre crescand de la 988.000 tone de titei procesat in 2000 la 4,7 milioane tone in 2016.
In perioada 2005-2017, s-au investit in total peste 100 milioane USD in sectorul petrochimic al Grupului KMG International.
Diversificarea si dezvoltarea de noi sorturi, cheia succesului sectorului de petrochimie
Secretul mentinerii petrochimiei de la Midia, pe langa o buna integrare cu platforma de rafinare, a fost adaptarea continua la cerintele de piata. Urmare a investitiilor facute in modernizarea instalatiilor, ultimii ani au fost consacrati dezvoltarii de sorturi noi care sa acopere cele mai noi aplicatii.
De exemplu, sortul pentru termoformare, destinat in principal industriei alimentare a ajuns ca in 3 ani de la lansare sa reprezinte 15-20% din totalul productiei de polipropilena.
Sorturile de poliolefine (PP, HDPE, LDPE) produse la Midia deservesc practic aproape toate sectoarele economice: agricultura (folie pentru solar, teava pentru irigatii), industria alimentara ( ambalaje pentru lactate, pahare si ambalare de unica folosinta, folie pentru ambalaje, cutii pentru alimente), bunuri de larg consum (cutii, lazi, recipiente de la flacoane de cativa mililitri pana la butoaie de 200 litri, jucarii), articole igienico-sanitare (flacoane pentru cosmetice, scutece), electronica (carcase, diverse repere), electrotehnica (materiale electro-izolante pentru productia de cabluri), auto (diverse repere de bord, materiale pentru izolatie si capitonari, rezervoare de combustibil), confectii (echipamente de protectie de unica folosinta utilizate in medicina, constructii, fibre pentru confectii textile, covoare), constructii(tevi pentru distributia de apa si gaze, pentru sistemele de scurgere, materiale hidroizolante pentru constructia de drumuri) sau mobilier de exterior (scaune, mese, sezlonguri).
In 2016, s-a atins cifra de 2.000.000 tone de polimeri produse la Midia si o producţia totală de polimeri de 150.000 de tone - cea mai mare din ultimii cinci ani si în creştere cu 5% faţă de 2015.
Pentru anul în curs, reprezentanţii KMGI estimează rezultate în creştere pentru divizia de petrochimie – o producţia totală de polimeri de circa 157.000 de tone (polipropilena - 87.000 de tone, polietilena de joasă densitate - 70.000 de tone).
În România, există o piaţă pentru polimeri, încă mică, dar in crestere. Cu toate acestea, mai e mult până la nivelurile din vestul Europei. Spre exemplu, la polietilena de înaltă densitate, consumul din România este de circa 4 kg pe cap de locuitor, în condiţiile în care în Europa Occidentală media este de peste 40 kg.
http://www.capital.ro/platforma-midia-ultima-reduta-a-petrochimiei-romanesti.html?&page=3
Detalii caseta:
Dintr-o tona de polipropilena se produc circa 200.000 pahare de unica folosinta;
Majoritatea paharelor de plastic pentru bere folosite intern sunt realizate din Polipropilena produsa in Midia;
O sacosa pentru cumparaturi, facuta din HDPE poate sa aiba o grosime de numai 10 microni.
Cu circa 7 grame de polipropilena se obtine o fibra cu lungimea de 10km